Te-ai trezit într-o dimineață cu cafeaua aburind lângă tine, cu inbox-ul plin și gândul că „astăzi e ziua în care recuperez tot.” Dar, în loc de pași înainte, simți că tot ce faci e să cobori. Scări pe care le-ai urcat cu efort. Cu nopți nedormite. Cu sufletul pus pe tavă la fiecare nuntă. Scări pe care le-ai construit cu propriile mâini și pe care acum simți că le cobori fără voia ta.
Și știi ce? E ok.
Pentru că viața – și mai ales viața unui furnizor de nunți – nu e un urcuș constant. Nu e un grafic de creștere liniară cu aprecieri constante, clienți perfecți și proiecte care se leagă la secundă. Viața e haotică. Plină de urcușuri și coborâșuri. Dar fiecare coborâre te învață ceva ce niciun urcuș nu-ți poate arăta:
Cine ești cu adevărat.
Coboară. Dar nu renunța.
Sunt momente în care trebuie să cobori. Nu pentru că ai greșit. Ci pentru că ai nevoie să-ți amintești de ce ai început. De ce iubești ceea ce faci. De ce îți tremură inima când editezi un video cu dansul mirilor sau când surprinzi o lacrimă sinceră în lumină de apus. Coborârile nu sunt eșecuri. Sunt respiro-uri. Lecții. Resetări. Timpuri de recalibrare.Ești obosit? E ok.Ești pierdut temporar? Și asta e ok.
Dar nu uita: ai voie să cobori, ca să poți urca din nou – cu mai multă claritate, cu mai mult curaj, cu mai mult TU în fiecare pas.
Alții nu trebuie să înțeleagă drumul tău.
Nu trăiești pentru validarea celor care nu ți-au fost alături când ai pus prima cărămidă la visul tău. Nu ai nevoie de aprobări. De aplauze. Ai nevoie doar de vocea ta interioară, de acel „click” care îți spune că e momentul să revii. Că ai luptat destul și că poți lupta din nou.
Alții sunt doar… alții.
Tu ești tu. Cu drumul tău, cu timingul tău, cu lecțiile tale. Ai un sezon pentru urcat și un sezon pentru coborât. Și ambele sunt parte din aceeași poveste.
Motivul pentru care încă ești aici?
Pentru că ai fost făcut pentru asta.Pentru momentele în care mirii te îmbrățișează la finalul evenimentului și-ți spun „Mulțumim pentru tot!”. Pentru review-ul de la ora 2 dimineața în care o mireasă îți scrie cu lacrimi în ochi că i-ai oferit „cea mai frumoasă amintire a vieții”. Pentru tine. Pentru inima ta. Pentru chemarea ta.
Așadar…
Coboară. Dar urcă din nou.Nu pentru imagine. Nu pentru like-uri. Ci pentru că ai fost creat să urci. Și când va veni acel moment, vei simți din nou focul. Motivația. Claritatea. Și vei înțelege că toate scările coborâte au fost exact ce aveai nevoie ca să urci mai sus decât ai fost vreodată.
Keep going.
